Mănăstirea Zăbriceni a fost înființată la data de 4 august 1999, cu binecuvântarea și sprijinul PS Episcop Dorimedont. Acest așezământ monahal este amplasat la o margine de pădure, într-un loc pitoresc, pe teritoriul fostului sanatoriu de odihnă și tratament “Albinuța”, ale cărui edificii au fost cumpărate de Episcopia de Edineț și Briceni.
Inițial aici s-au așezat un grup de 8 frați, veniți de la Mănăstirea Noul-Neamț (Chițcani), în frunte cu arhimandritul (pe atunci – egumenul) Damian, numit încă de la început stareț al acestei mănăstiri. Cu străduința starețului și a fraților din mănăstire, în scurt timp s-a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune, iar obștea mănăstirii s-a mărit, numărând în prezent 14 viețuitori, dintre care 6 sunt slujitori ai altarului. Încă de la început, Mănăstirii i s-a dat hramul general „Nașterea Domnului” (25 decembrie / 7 ianuarie), pentru că deschiderea ei a avut loc în preajma jubileului de 2000 de ani de la Nașterea după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos.
Pe lângă acest Praznic, Mănăstirea mai are un al doilea mare hram, la 4 august, când se marchează întemeierea Mănăstirii și este prăznuit Sfântul Sfințit Mucenic Foca și Sfânta Maria Magdalena, în cinstea cărora s-a amenajat un mic paraclis în care se slujește până astăzi.
În mănăstire mai există un paraclis închinat Cuvioșilor Paisie de la Neamț și Siluan Athonitul – mari povățuitori ai monahilor. În 2008 în mănăstire s-a construit încă un paraclis, având ca ocrotitor pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, iar în 2012 s-au finisat lucrările de construcție a bisericii mari a mănăstirii, rămănând să fie executată doar pictura.
