În Duminica a IV-a după Învierea Domnului (a Vindecării slăbănogului de la Vitezda), Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din orașul Soroca.
În rânduiala calendarului ortodox, Duminica a IV-a după Sfintele Paști, însemnată în calendar ca fiind „a Slăbănogului”, prin citirea din Sfânta Evanghelie la Sfânta Liturghie (Ioan 5, 1-15) și cântările corespunzătoare din Penticostar (cartea de slujbă ce cuprinde imnele primelor opt săptămâni după Înviere, până la Duminica Tuturor Sfinților, cea dintâi după Pogorârea Sfântului Duh), face pomenirea vindecării minunate a slăbănogului întâlnit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la scăldătoarea numită pe evreiește Vitezda, aflată în Ierusalim, lângă Poarta Oilor.
Din Pericopa evanghelică de astăzi aflăm că slăbănogul de la Vitezda, bolnav și neputincios fiind, a văzut pe mulți oameni vindecați în preajma lui, și cu toate acestea, nici un sentiment de ură, de invidie nu găsim în sufletul lui, pentru că Evanghelia ar fi amintit acest lucru. Era, înainte de toate, un om foarte răbdător. Deși era slăbănog, adică avea o neputință trupească grea, avea o liniște și o pace sufletească, înțelegând că toate acestea veneau de la Dumnezeu, poate și pentru păcatele lui. Nu a avut niciodată vreun cuvânt împotriva celorlalți care s-au vindecat înaintea lui. A stăruit, a mers mai departe, n-a invidiat și nu s-a mâniat niciodată.
Iar, o altă rară virtute, în vremea aceea ca și în vremea noastră, este aceea că a avut puterea să înțeleagă că unii oameni se vindecă, iar el rămâne în urmă. Pe când astăzi toți doresc să fie înaintea celorlalți, toți doresc să fie primii, și în realizările acestei lumi, și în realizările lor familiale, și în toată activitatea pe care o fac. Tocmai răbdarea slăbănogului a fost apreciată de Mântuitorul Iisus Hristos.
După Liturghie a fost săvârșit un Tedeum, iar mai apoi Vlădica Ioan a dat binecuvântarea cuvenită numeroșilor enoriași, îndemnându-i la fapte bune și o viață trăită având drept exemplu pe Hristos și Sfinții Săi.
