Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să ne aducă eliberarea – eliberarea de sub puterea păcatului asupra ființei noastre umane, de sub puterea răului din sufletele noastre. Dar Dumnezeu ne vrea împreună lucrători în această misiune, astfel având deplină libertate, avem mereu posibilitatea de a alege între viata cu Dumnezeu, și eliberarea de sub povara răului și păcatului sau respingerea acestei oportunități.
Dumnezeu ne descoperă calea bucuriei și fericirii, ne propune calea purității și sfințeniei, ne arată calea de cunoaștere a tot ceea ce știe. Iar noi alegem dacă vrem să-L urmăm pe Hristos sau nu.
Despre această alegere ne vorbește și evanghelia din această duminică.
Fragmentul menţionat ne relatează că Mântuitorul a hotărât ca, din Capernaum să treacă pe lac în partea de răsărit a Marii Galileii. Ajuns acolo, în ţinutul Gadarenilor, Mântuitorul este întâmpinat de doi oameni posedaţi de diavol. Ei i se adresează cu cuvintele: „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?’
Puterea răului, obsesia acestuia era atât de puternică în acești oameni că tuturor celorlalți locuitori ai orașului le era frică de ei, și aceştia nu locuiau împreună cu ceilalți, ci în morminte, fiind atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela.
Astfel și noi în viața noastră atunci când ne confruntăm cu manifestările răului: crime, violentă; atunci când ne întâlnim în viață cu înșelăciune și trădare, atunci când întâlnim răul din această lume; prima noastră dorință este de a ne îndepărta de el, iar dacă ar fi posibil nici să nu-l cunoaștem pentru ca să nu ne afecteze.
În apropiere se afla o turmă de porci. Domnul le poruncește duhurilor rele să treacă în aceștia, pentru ca turma plină de groază să se arunce în mare și să piară. Păstorii care erau cu această turmă duc vestea în oraș și toți locuitorii au ieșit în întîmpinarea lui Iisus Hristos.
Am putea crede că tot orașul a ieșit să-L întâlnească pe Hristos ca să-l întâmpine cu bucurie și să-I mulțumească pentru faptul că i-a eliberat din frica în care au trăit alături de acești demonizați. Dar, deși pare incredibil, nu pentru aceasta a ieșit poporul în întâmpinarea lui Hristos. L-au rugat să treacă din hotarele lor.
Surprinzător? Doar în aparență. Oare nu la fel se întâmplă de multe ori și cu sufletul nostru, cu viața noastră, atunci când ne vedem patimile și păcatele, dar într-atât ne-am obișnuit cu prezența lor, că nici nu ne mai dorim să ne despărțim de ele. Și cunoscându-L pe Hristos, cunoscând puterea Sa, și știind că El poate birui asupra răului, cu toate acestea, din nou și din nou alegem obișnuințele păcătoase și-I zicem Domnului: „Pleacă din viața noastră! „
Este înfricoșător. Înfricoșător pentru că cunoaștem care este soarta răului din această lume. Chiar și diavolii, purtătorii acestui rău, sunt conștienți de soarta lor. Și noi, fraților trebuie să cunoaștem prețul alegerii noastre, atunci când decidem să trăim cu Dumnezeu și conform poruncilor Sale sau – fără Dumnezeu….
Fraților! Să cerem de la Mântuitorul lumii Domnul nostru Iisus Hristos, că El să ne dea harul Său pentru ca să-L putem urma în această viață, iubindu-L și crezând în El și atunci nu ne va fi frică de nici o forță a răului în veci.
Amin.
Episcop Ioan (Moşneguţu)