Duminica a XVIII-a după Cincizecime, la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău

img_5708

În duminica a XVIII-a după Cincizecime, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău.

Alături de Întâistătător s-au rugat PS Ioan, Episcp de Soroca, Vicar mitropolitan și Prot. mitr. Vadim Cheibaș, secretar mitropolitan, clericii Catedralei și Prot. mitr. Ioan Gherbovețchi, Protopopul parohiilor din Portugalia a Eparhiei de Corsun.

Sfânta Evanghelie de astăzi ne istoriseşte că, pe când Iisus intra în cetatea galileeană Nain, a întâlnit un convoi mortuar care ducea la mormânt pe un tânăr, unicul fiu al unei văduve. Apropiindu-se de ea, i-a spus cu duioşie să nu mai plângă, după care, întorcându-se spre fiul ei, a grăit: „Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!” (Lc. 7, 14). Şi acesta a înviat.

Din această istorisire se vede clar că Hristos, „Începătorul vieţii” (Fapte 3, 15), Care are „cuvintele vieţii veşnice” (In. 6, 68), poate da viaţă celor morţi. Domnul nostru, Care a înviat din mormânt, ne va învia şi pe noi la sfârşitul veacurilor.

Noi credem în înviere, pentru că „Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii” (Mc. 12, 27) şi fiindcă Hristos Cel mort şi îngropat a părăsit mormântul Său, a înviat, făcându-Se „începătură a învierii celor adormiţi” (I Cor. 15, 20).

Toată Evanghelia răsună de ecourile învierii, toată originalitatea ei constă în nădejdea veşniciei. Ba putem spune că însăşi întruparea Fiului lui Dumnezeu n-a avut alt scop decât a căuta şi a izbăvi ceea ce era biruit de moarte.

În faţa morţii, toate sunt zadarnice afară de Hristos, Care ne rămâne credincios şi vine să ne întindă mâna Sa, dacă şi noi am avut mâna noastră întinsă spre El, în cursul acestei vieţi. Să ne pregătim cu seriozitate pentru întâlnirea cu Domnul, ca să fim vrednici a rosti cuvintele pline de speranţă: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Amin.

După Sfânta Liturghie, soborul preoțesc a oficiat un Te-Deum de mulțumire Domnului pentru toate binefacerile Sale cele cerești.

La final, primind binecuvântări arhierești și îndemnuri nobile, credincioșii au mers spre casele lor cu nădejde în ajutorul Domnului și cu speranța moștenirii Împărăției cerurilor.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *