Cuvânt pastoral în Duminica a VI-a a Postului Mare
al Înaltpreasfințitului IOAN, Arhiepiscop de Soroca și Drochia
Preacuvioși și Preacucernici părinți,
Cuvioși monahi și monahii,Drept-măritori creștini din cuprinsul Eparhiei de Soroca și Drochia,
Iubiți frați și surori în Hristos,
Astăzi, Biserica ne adună cu stâlpări în mâini și cu fior tainic în inimi la sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Liturghia ne face să pășim împreună cu Hristos în Săptămâna Pătimirilor Domnului, în două sensuri ce par, la început, opuse, dar care, în realitate, dezvăluie unitatea lor profundă în taina iubirii lui Dumnezeu: aclamația plină de exaltare și bucurie a poporului la intrarea lui Iisus în Ierusalim și contemplarea dureroasă a Golgotei.
„Osana Fiului lui David!” (Matei 21, 9) — striga mulțimea, recunoscând în acel om smerit, călare pe un măgăruș, împlinirea prorociilor. Și totuși, acel strigăt de bucurie al așteptării mesianice se va transforma curând în „Răstignește-L!”. Aici se revelează drama inimii omenești: capabilă să-L recunoască pe Dumnezeu, dar și să-L respingă atunci când El Se revelează altfel și nu corespunde așteptărilor lumii, setoase de putere, cucerire, subjugare și dominare.
Hristos intră în Ierusalim nu ca un împărat al lumii, ci ca Cel a cărui Împărăție nu este din lumea aceasta, cum Însuși spune în Evanghelia după Ioan (18, 36). El nu caută să cucerească prin forță și violență, după cum fac mai-marii lumii, ci prin smerenie, prin „deșertare de slavă”, prin kenoză. Domnul Se împărățește și Se îmbracă în podoabă regală, altfel decât este obiceiul împăraților lumii. El nu Se impune, ci Se dăruiește. Tronul Său va fi crucea, iar coroana Sa va fi de spini.
Acest praznic ne invită, așadar, la un discernământ profund: cine este Hristos pentru mine? Cum Îl urmez? Merg împreună cu El spre Împărăția Lui, cu credință și încredere în El, chiar și pe drumul îngust al Crucii, sau doar Îl aclamez în anumite momente de entuziasm spiritual, apoi Îl abandonez și mă întorc împotriva Lui, cerându-I răstignirea?
Dragi creștini,
Prăznuirea de astăzi nu este doar o relatare a trecutului; este o oglindă a prezentului. De fiecare dată când alegem egoismul în locul iubirii, repetăm refuzul acelei mulțimi. Dar, de fiecare dată când îl primim pe celălalt, iertăm și purtăm cu răbdare crucile vieții, ne unim cu drumul răscumpărător al lui Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Nu zidurile Ierusalimului L-au primit pe Hristos, ci sufletele celor smeriți; căci unde este blândețea, acolo intră Împăratul slavei.” Iată, dar, întrebarea care răsună peste veacuri și ajunge până la noi: suntem noi Ierusalimul care Îl primește? Sunt inimile noastre cetăți deschise sau porți închise?Ramurile pe care le purtăm astăzi să nu fie doar semne exterioare ale sărbătorii, ci simboluri ale luptei împotriva patimilor și ale biruinței noastre asupra lor. Să transformăm stâlpările acestea în fapte: ramura blândeții în locul mâniei, ramura smereniei în locul trufiei, ramura iubirii în locul judecării aproapelui.
Cu aceste gânduri de adâncă trăire duhovnicească, vă îndemn să prăznuim această sfântă zi cu credință vie și cu hotărârea de a rămâne totdeauna credincioși Domnului.
Să-L primim, așadar, pe Hristos nu doar în biserici, ci și în casele noastre, în gândurile noastre, în relațiile noastre omenești de zi cu zi. Să devenim noi înșine purtători de pace, asemenea Lui. Și atunci El va intra la noi, în Ierusalimul nostru, căci Ierusalimul nu va mai fi doar un loc, ci o stare a inimii în care locuiește Dumnezeu.
† IOAN
ARHIEPISCOP DE SOROCA ȘI DROCHIA
Duminica a VI-a a Postului Mare,
(a Intrării Domnului în Ierusalim),
5 aprilie 2026,
municipiul Soroca