“Cred …într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut mai înainte de toţi vecii.
…Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri
și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut Om.”
(Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan)
Preacuvioși și Preacucernici părinți,
Cuvioși monahi și monahii,
Drept-măritori creștini,
Sfânta Scriptură, atât în Vechiul Testament, prin gura proorocului Avacum, cât și în Noul Testament, prin Apostolul Pavel, ne spune că “dreptul din credință va fi viu” (Avacum 2,4; Evrei 10,38; Galateni 3,11).
Credința care dă omului viață și-l menține cu adevărat viu, este credința în Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a fost dat de către Dumnezeu-Tatăl, ca prin El Viață să avem. Dumnezeu este Iubire și atât de mult iubește lumea “încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).
Și ce este viaţa veşnică? Nu trebuie să gândim că este doar ceva mai mult decât această viață, cu sute și mii de ani mai mult și nici măcar că este doar o viață fără de sfârșit. Viața veşnică este cunoașterea lui Dumnezeu: “să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3), “ca lumea să se mântuiască prin El” (Ioan 3, 17) – spune Mântuitorul Însuși în Evanghelia de la Ioan. Anume această cunoaștere dă omului Viața veşnică și o dă nu doar după moarte, ci prin ea, încă viața de acum se umple de lumină, de bucurie, de sens și astfel, nu mai rămâne doar o existență biologică. Iar fără ea, nici după trecerea de aici nu dobândim viața veşnică, ci rămânem pentru vecie în întunericul necunoștinței de Dumnezeu, fără a “vedea Faţa Lui” (Apocalipsa 22, 4).
Iubiți credincioși,
Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos mă duce cu gândul la proorocul Isaia, care spunea că “poporul care locuia întru întuneric, va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii, lumină va străluci peste voi” (Isaia 9, 1). Această lumină a răsărit în peștera din Bethleem. Lumina cunoștinței, care a luminat și pentru neamurile păgâne, scoţându-le din întunericul necunoștinței și al slujirii idolești și făcându-le popor al lui Dumnezeu – Biserica, care-L cunoaște pe El, Răsăritul Cel de sus, Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Fiul Cel veşnic se face om pentru ca oamenii care-L primesc cu inimile curate, să devină fii ai lui Dumnezeu după har, aşa cum ne confirmă Evanghelistul Ioan: “Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13).
Cinstiţi părinți, frați și surori,
Este primul an când sărbătorim Nașterea Domnului în nou-înființata noastră Eparhie de Soroca și Drochia. Rog pe Dumnezeu, Părintele veacurilor, să ne binecuvânteze pe toți cei din cuprinsul eparhiei noastre, care suntem chemați în comuniune și unitate cu toată Biserica, să păstrăm credința în Pruncul-Mântuitor și să o propovăduim din generație în generație. Lumina lui Hristos să lumineze tuturor credincioșilor, ca în strălucirea ei, alăturându-ne păstorilor, magilor și mai ales Dreptului Iosif și Fecioarei Maria, să fim oameni de “voie bună”, care caută să trăiască în pace pe pământ, primind Slava cea de Sus a lui Dumnezeu, așa cum au binevestit îngerii prin cântare lină în acea noapte la Bethleem.
Vă doresc să fiți binecuvântați de Dumnezeu și să primiți de la El tot ajutorul, voi înșivă străduindu-vă să fiți de ajutor semenilor voștri. Să fiți cei care știu a mângâia și a aduce liniștea și bucuria Nașterii Mântuitorului în sufletele și familiile tuturor!
Cu arhierească binecuvântare și urare de un An Nou plin de pace și bucurii,
† IOAN
EPISCOP DE SOROCA ŞI DROCHIA
Naşterea Domnului,
Anul mântuirii 2024/2025,
or. Soroca