Astăzi, 18 ianuarie, în biserica cu hramul „Icoana Maicii Domnului de Vladimir”, din incinta Reședinței Patriarhale din Moscova, Preafericitul Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a săvârșit ipopsifierea Arhimandritului Ioan (Moșneguțu), ales Episcop de Soroca, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove. Alături de Preafericirea Sa, la eveniment au participat și Arhiereii Vicari Patriarhali, după cum urmează: Înaltpreasfințitul Arsenie, Mitropolit de Istra, Înaltpreasfințitul Marcu, Arhiepiscop de Egorievsk, Preasfințitul Teofilact, Episcop de Dimitrov, Preasfințitul Serghie, Episcop de Solnecinogorsk, Preasfințitul Tihon, Episcop de Podolsk și Preasfințitul Sava, Episcop de Voskresensk.
În timpul slujbei, Arhimandritul Ioan (Moșneguțu) a dat citire în fața Preafericirii Sale și a Ierarhilor prezenți, următorului discurs:
„Sanctitatea Voastră,
Preafericite Stăpâne și Părinte milostiv!
Preasfinţiţi Arhipăstori!
În această zi atât de importantă pentru mine, stau în faţa Preafericirii Voastre și a Preasfințiților Ierarhi, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu, primind cu recunoștință hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse privind alegerea mea în calitate de Episcop de Soroca, Vicar al Eparhiei Chişinăului şi ajutor al Mitropolitului Vladimir, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova.
Am convingerea că în viața omului toate se întâmplă după voia lui Dumnezeu. De aceea primesc evenimentul de astăzi ca pe o lucrare tainică a Providenței, Care mi-a rânduit această mare demnitate. Slujirea arhierească este o cale a jertfirii de sine până la Cruce, este calea păstorului cel bun, care îşi pune sufletul pentru oile sale (Ioan 10, 11). De fiecare dată, când citesc cuvintele de Dumnezeu insuflate, din Sfânta Evanghelie, mă minunez de puterea dragostei nemărginite și jertfelnice, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul ca testament (Ioan 13, 34).
Fiecare creştin are îndatorirea de a-L urma în toate pe Hristos, împlinind poruncile Sale. Dar pentru a ne asemăna Lui, trebuie să învăţăm a iubi cum ne iubește El, şi să slujim aşa, cum El slujeşte. De aceea, consider că în slujirea arhierească cel mai important lucru este duhul dragostei, al dragostei care înseamnă milă şi compătimire pentru aproapele, al dragostei care se manifestă şi în rugăciunile pentru păstoriți, şi în grija lucrătoare faţă de popor, precum şi în preocuparea pentru starea sufletească a credincioșilor şi pentru mântuirea lor.
Cred şi nădăjduiesc, că Harul Domnului, pe care-l primește din mâinile sfințite ale Arhipăstorilor candidatul rânduit pentru treapta arhieriei, Dumnezeiescul har – „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte”, va tămădui şi a mea neputință, va împlini ceea ce îmi lipsește şi mă va povăţui pe calea slujirii cu dragoste jertfelnică. Știu că Dumnezeu, când alege pe cineva, nu-l părăseşte, ci îi dă şi puteri pentru a împlini poruncile Lui, însă numai atunci, când cel ales Îi rămâne credincios şi nu lasă ca dragostea să se stingă.
Din fragedă tinereţe am avut dorinţa fierbinte să-mi dedic viaţa slujirii lui Dumnezeu şi Sfintei Biserici Ortodoxe. Cu emoție sfântă am primit vestea despre chemarea mea la această înaltă slujire, iar decizia Sfântului Sinod de a fi Episcop în Moldova – ţara mea natală, mi-a adus în suflet o adevărată mângâiere. Pentru această înaltă încredere, Preafericirea Voastră, Vă aduc mulțumiri din toată inima!
Mă bucură în mod deosebit gândul, că noua mea slujire va fi călăuzită de sfaturile înţelepte ale Părintelui meu spiritual, Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului şi al întregii Moldove, care de nenumărate ori mi-a ajutat să înţeleg „care este voia Domnului” (Efes. 5, 17). Din mâinile Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir am primit călugăria, el m-a hirotonit diacon şi preot, de asemenea Înaltpreasfinția Sa mi-a încredințat pe parcurs mai multe ascultări bisericeşti.
Având în minte cuvintele Sf. Apostol Pavel: „… să cinstiţi pe cei care sânt mai-marii voștri în Domnul şi vă povăţuiesc” (1 Tes. V, 12), aş vrea să exprim alese cuvinte de mulţumire Înaltpreasfințitului Mitropolit Ilarion de Volokolamsk, Președinte al Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei Ruse, rector la Aspirantura Teologică „Sfinții Întocmai cu Apostolii Kiril şi Metodie” din Moscova. Experienţa preţioasă, pe care am obţinut-o în timpul studiilor la aspirantura bisericească, va rămâne pentru totdeauna comoara mea spirituală, care va deveni o bună temelie în viitoarea slujire arhierească.
Fiind crescut într-o familie de creştini ortodocşi, în acest moment solemn, cu profundă recunoştinţă şi consideraţie îmi îndrept mulţumirile către părinţii mei şi cei apropiaţi, pentru că m-au susţinut şi m-au încurajat.
Cu adâncă smerenie căzând la picioarele Preafericirii Voastre şi a Preasfințiilor Voastre, Vă rog să înălţaţi rugăciuni fierbinţi către Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca harul Duhului Sfânt să nu mă părăsească nicicând, şi devenind învățător pentru alţii, „să nu iau osândă” (Iac. 3, 1), ci cu bucurie „să împlinesc calea mea şi slujirea mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Fapte 20, 24). Amin.”
La sfârșitul slujbei, Preafericitul Patriarh Kiril a adresat celui chemat la slujire arhierească un cuvânt de învățătură, însoțit de îndemnuri pentru rodnică trudă duhovnicească, spre triumful Ortodoxiei și mântuirea credincioșilor.
